HEXAGÓN s.n. Poligon cu șase laturi și cu șase unghiuri. [Var. exagon s.n. / cf. fr. hexagone, lat. hexagonus < gr. hex – șase, gonia – unghi]. Vezi definitia »

CHÁLON s. n. Substanță produsă de glandele cu secreție internă, care, circulând prin sânge, are acțiune inhibitoare asupra funcțiunii altor organe. [Pr.: șa-] – Cuv. fr. Vezi definitia »

BATESON [béitsn], Gregory (1904-1980), antropolog american. A aplicat conceptele teoriei comunicației în domeniul psihiatriei, în vederea explicării cauzelor schizofreniei. Op. pr.: „Comunicarea”, „Trepte spre o ecologie a spiritului”. Vezi definitia »

árhón s. m. – (Înv.) Boier. – Var. arhonda. Ngr. ἄρχων, gen. ἄρχοντας (Gáldi 154). Sec. XVIII. S-a aflat în concurență cu neol. arhonte, s. m., arhontat, s. n. (arhontat), din fr. Astăzi ieșit din uz, a fost titlu de politețe în epoca fanarioților, ca chir. – Der. arhonie, s. f. (noblețe); arhondar, s. m. (călugăr care răspundea de primirea călătorilor), din ngr. ἀρχοντάρης (sec. XVIII); arhondăreasă, s. f. (călugăriță care răspundea de primirea călătorilor); arhondaric, s. n. (salon destinat călătorilor, în mănăstiri), din ngr. ἀρχον-ταρίϰι; arhondărie, s. f. (salon de primire în mănăstiri); arhondologie, s. f. (heraldică), din ngr. ἀρχοντολογία; arhondologiu, s. n. (carte a boierilor). Vezi definitia »

EPIGÓN s. m. 1. denumire dată fiilor celor șapte comandanți la asediul Tebei. ◊ diadoh. 2. urmaș lipsit de orginalitate, inferior predecesorilor; scriitor minor din faza de declin a unei școli literare. 3. (biol.) descendent al unui tip animal care prezintă variație în formă. (< germ. Epigone, fr. épigone, lat. epigonus, gr. epigonos) Vezi definitia »