NUMITÓR, numitori, s. m. Termen al unei fracții ordinare, scris sub linia de fracție, care reprezintă împărțitorul operației de împărțire. ◊ Expr. A aduce la același numitor = a) a face ca două sau mai multe fracții ordinare să aibă același numitor; b) a împăca puncte de vedere deosebite sau a uniformiza (fără temei) păreri, tendințe, concepții diferite. – Numi + suf. -tor. Vezi definitia »

PROSCRÍPTOR s. m. cel care hotăra proscripțiile. (< lat. proscriptor, fr. proscripteur) Vezi definitia »

PRESATÓR, -OÁRE, presatori, -oare, s. m. și f. Muncitor specializat în presarea materialelor. – Presa + suf. -tor. Vezi definitia »

TENDÓR s.n. (Tehn.) Dispozitiv pentru întinderea organelor flexibile de transmisie, de susținere, de legătură; întinzător, extensor. [< fr. tendeur]. Vezi definitia »

ZOOFÓR s.n. 1. Friză în ordinul ionic sau corintic, cu figuri de animale. 2. Platbandă cu ornamente de tip zoomorf în relief. (din fr. zoophore) Vezi definitia »