PARAȘUTÍSM s.n. Tehnica și sportul lansării cu parașuta. [< fr. parachutisme]. Vezi definitia »

ORGANICÍSM s.n. 1. Curent sociologic, al cărui inițiator a fost Spencer, după care societatea omenească este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealistă în biologie care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. V. vitalism. 3. Teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. [< fr. organicisme]. Vezi definitia »

NEOHEGELIANÍSM s.n. Curent filozofic contemporan idealist, care, sub lozinca „reîntoarcerii la Hegel”, înlocuiește idealismul obiectiv al filozofiei acestuia cu un idealism subiectiv, deformând dialectica hegeliană. [Pron. -ghe-li-a-. / cf. fr. néo-hégélianisme]. Vezi definitia »

PASTORALÍSM s. n. Tendință în literatură și în artă caracterizată prin cultivarea genului pastoral. – Din fr. pastoralisme, engl. pastoralism. Vezi definitia »

ASOCIAȚIONÍSM s. n. Curent filozofic idealist care, de pe o poziție exclusiv analitică și statică, consideră psihicul ca o asociere mecanică de senzații, neglijând rolul activ al conștiinței. [Pr.: -ci-a-ți-o-] – Fr. associationnisme. Vezi definitia »