IRENÍSM s. n. Numele unei orientări teologice care susține unificarea diferitelor confesiuni creștine pe baza a ceea ce au ele comun. – Din fr. irénisme. Vezi definitia »

ATONALÍSM s. n. Mod de a crea o compoziție muzicală prin negarea legilor organizării armonice a sunetelor. – Atonal[itate] + suf.-ism. Vezi definitia »

IREDENTÍSM s. n. concepție politică, apărută în Italia după 187⁰, care revendica anumite teritorii (Istria, Dalmația) rămase sub stăpânirea austriacă. ◊ orice mișcare politică naționalisă ai cărei partizani urmăresc anexarea unor teritorii unde conaționalii lor sunt în minoritate. (< fr. irrédentisme, it. irredentismo) Vezi definitia »

Neologism nord american de folosință internațională, sinonim la origine cu comedia muzicală sau cu o varietate a operetei, musicalul s-a definit treptat ca un spectacol constituit pe o acțiune dramatică unitară (distingându-se astfel de spectacolul de revistă sau de music-hall, alcătuite din piese de sine-stătătoare), într-o alternanță de scene vorbite, numere muzicale și coregrafice. Situațiile dramatice, bine caracterizate, uneori cu tentă tragică, limbajul muzical evoluat, legat nemijlocit de muzica ușoară modernă sau de jazz, delimitează clar musicalul de opereta tradițională Vezi definitia »

ETELÍSM s. n. teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. (< germ. Ethelismus) Vezi definitia »