RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de grație. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio. Vezi definitia »

ELECTROGRAVIMETRÍE s. f. metodă de analiză cantitativă bazată pe depunerea prin electroliză a unui metal la catod și prin cântărirea substanței depuse. (< fr. électrogravimétrie) Vezi definitia »

TERMOANALGEZÍE s.f. Lipsă a durerii la excitanți termici; termoanestezie. [Gen. -iei. / < fr. thermoanalgésie]. Vezi definitia »

GENOCÓPIE s. f. fenotip care poate fi produs de diferite gene. (< germ. Genokopie) Vezi definitia »

EGUMENÍE s. f. Funcția de egumen; timpul cât cineva îndeplinește această funcție; stăreție. – Egumen + suf. -ie. Vezi definitia »