NARCOLEPSÍE s. f. Boală provocată de tulburări ale sistemului nervos central, caracterizată prin necesitatea irezistibilă de a dormi. – Din fr. narcolepsie. Vezi definitia »

EXPIRÁȚIE s.f. Eliminare din plămâni a aerului inspirat; expirare. [Gen. -iei. / cf. fr. expiration, lat. expiratio]. Vezi definitia »

APOCARPÍE s. f. stare a unei flori ale cărei carpele nu sunt unite în pistil. (< fr. apocarpie) Vezi definitia »

SUMÁȚIE s.f. Apariția unei reacții fiziologice într-un organism, în urma mai multor excitații succesive. [< germ. Summation, cf. lat. summa – adunare]. Vezi definitia »

abitáție s. f. drept de folosință a unei case, proprietate a altcuiva. (< fr. habitation, lat. habitatio) Vezi definitia »