APATÍE s. f. Stare de indiferență, lipsă de interes față de orice activitate și față de lumea înconjurătoare. ♦ (În concepția filozofilor stoici antici) Ideal moral care constă în înăbușirea oricărei pasiuni. – Din fr. apathie, lat. apathia. Vezi definitia »

ARMONÍE¹, armonii, s. f. 1. Potrivire desăvârșită a elementelor unui întreg; acord, concordanță. ♦ Bună înțelegere. ♦ Îmbinare melodioasă a mai multor sunete (în muzică sau în poezie). ◊ Armonie imitativă = efect stilistic obținut prin alăturarea unor cuvinte ale căror sunete imită un sunet din natură. 2. Concordanță fonică între sunetele unui acord. ♦ Parte a teoriei muzicii care studiază acordurile în compoziție. – Fr. harmonie (lat. lit. harmonia). Vezi definitia »

ODINOFOBÍE s. f. teamă patologică de durere. (< engl. odynophobia) Vezi definitia »

FONOTAXÍE s. f. (biol.) mișcare de reacție a unui organism determinată de o excitație sonoră. (< fr. phonotaxie) Vezi definitia »

HOMOCROMÍE, homocromii, s. f. Potrivire de culoare și de formă între un animal și mediul în care trăiește, folosită ca mijloc de apărare. – Din fr. homochromie. Vezi definitia »