Definita cuvantului germen
GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu germen
ANFINSEN [ænfísən], Christian Boehmer (1916-1995), biochimist american. Studii asupra secvenței aminoacizilor, structurii tridimensionale a proteinelor și relațiilor dintre structura chimică și activitatea catalitică a ribonucleazei. Premiul Nobel pentru chimie (1972), împreună cu S. Moore și W.H. Stein. Vezi definitia »
ABORIGÉN, -Ă adj. (Rar) Băștinaș, autohton, indigen. [< fr. aborigène, cf. lat. aborigines < ab origine – de la început]. Vezi definitia »
HALOGÉN, -Ă I. adj. care produce săruri. II. s. m. denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. (< fr. halogène) Vezi definitia »
PROXÉN s.m. (Ant.) Magistrat grec însărcinat cu primirea oficială a ambasadorilor, a oaspeților cetăților etc. [< gr. proxenos, cf. fr. proxène]. Vezi definitia »
AUTOANTIGÉN s. n. țesut, organ care se comportă ca antigen al organismului propriu. (< fr. auto-antigène) Vezi definitia »