HAGIOGRAFÍE s.f. Ramură a teologiei care studiază viețile sfinților; hagiologie. [Pron. -gi-o-, gen. -iei. / < fr. hagiographie, cf. gr. hagios – sacru, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

pițigáie², s.f. (reg.; cu sens colectiv) găteje subțiri. Vezi definitia »

EXPONOMETRÍE s. f. 1. studiul duratei de expunere a materialelor fotografice. ◊ totalitatea operațiilor prin care se stabilește și se realizează cantitatea optimă de lumină ce trebuie să impresioneze un material fotografic spre a obține o imagine corectă. 2. tehnica construirii și folosirii exponometrelor. (după fr. exposemétrie) Vezi definitia »

păpurójnie s.f. (reg.) un fel de colac lung făcut cu ocazia botezului, la nunți, la înmormântări; pupăză. Vezi definitia »

isțelénie s.f. (înv.) 1. vindecare, mântuire. 2. îndreptare, reparare. Vezi definitia »