FALANGÉTĂ s. f. ultima falangă (II), care poartă unghia. (< fr. phalangette) Vezi definitia »

HÂRÂIÁLĂ, hârâieli, s. f. Zgomot răgușit și hârâitor, produs de o respirație grea; hârcâială, hârcâit, hârâitură; tuse (din piept). [Pr.: -râ-ia-] – Hârâi + suf. -eală. Vezi definitia »

rizeáfcă (rizéfce), s. f. – Varietate de scrumbie (Alosa Nordmanni). Origine incertă. După Scriban, din rus. rjezvjak „viu”. Vezi definitia »

ALGOSTÁZĂ s. f. suprimare sau diminuare a senzației de durere. (< fr. algostase) Vezi definitia »

a sta cu sufletul la gură expr. 1. a se afla într-o stare de tensiune psihică. 2. a fi neliniștit, a fi nerăbdător. Vezi definitia »