NÓRMĂ s. f. 1. regulă, dispoziție obligatorie prin lege sau prin uz. 2. totalitatea condițiilor minimale pe care trebuie să le îndeplinească un sportiv pentru a se califica. 3. criteriu de apreciere. 4. lucru de efectuat, cantitate de produse care trebuie realizată de un muncitor într-o unitate de timp. ♦ ~ de consum = cantitatea maximă de materii prime, combustibil, energie etc. care poate fi consumată pentru obținerea unei unități de produs. 5. numele autorului și titlul prescurtat al lucrării, imprimate cu litere mici în colțul stâng de jos al primei pagini din fiecare coală de tipar. 6. (mat.) număr pozitiv care se asociază anumitor mărimi și care generalizează proprietățile, valorile absolute ale numerelor și ale modului numerelor complexe. (< fr. norme, lat., rus. norma) Vezi definitia »

fótă (fóte), s. f. – 1. (Înv.) Șorț. – 2. Fustă. – 3. Prosop. – Mr. fotă. Tc. fota „prosop de baie care se încinge la brîu” (definit astfel de Diego Galán, Viajes, p. 110; Șeineanu, II, 174; Meyer 111; Lokotsch 622), cf. ngr. φουτᾶς, alb. futë, bg., sb. futa, port. fota (Eguilaz 400), it. futa (Battisti, III, 1741). Este fusta tipică portului țărănesc, formată dintr-un dreptunghi de stofă cu care se înconjoară trupul. Este dublet al lui fotaz, s. n. (înv., valtrap), din ngr. (după Bogrea, Dacor., III, 730, din tc. cotaz „podoabă”). Din rom. provine rut. fota, fotka (Mikoosich, Wander., 10; Candrea, Elemente, 402; Berneker 287). Vezi definitia »

LUNÚLĂ s. f. 1. figură geometrică formată din două arce de cerc cu aceleași extremități, de aceeași parte a coardei comune. ♦ ĕle lui Hipocrate = cele două lunule obținute prin construcția unor semicercuri pe ipotenuza și catetele unui triunghi dreptunghic. 2. zonă albă în formă de semilună, la baza unghiei. (< fr. lunule) Vezi definitia »

CIANÍNĂ s.f. Materie colorantă albastră, cu caracter bazic, folosită ca sensibilizator fotografic pentru radiațiile infraroșii. [Pron. ci-a-. / < fr. cyanine, cf. gr. kyanos – albastru]. Vezi definitia »

ABSOLVÉNȚĂ, absolvențe, s. f. Terminare a unui ciclu sau a unei forme de învățământ; absolvire. – Din absolvent. Vezi definitia »