láviță (lávițe), s. f. – Pat de scînduri, culcuș. – Var. laiță. Sl. (bg.) lavica (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Cihac, II, 166; Conev 62; DAR), cf., sb. lavic, ceh. lavice, pol. ławica, țig. lavica. – Var., din bg. lajca (Scriban). – Der. la(v)icer, s. n. (covor mic pentru mobilă sau bănci). Vezi definitia »

JIDÁNCĂ, jidance, s. f. (Pop. și peior.) Evreică. – Jidan + suf. -că. Vezi definitia »

LÍVRĂ, livre, s. f. 1. Unitate de măsură pentru greutăți, de aproximativ 0,500 kg, folosită în special în țările anglo-saxone. 2. Veche monedă franceză. – Din fr. livre. Vezi definitia »

ACETILCELULÓZĂ s.f. (Chim.) Ester acetic al celulozei; acetat de celuloză. [< fr. acétylcellulose]. Vezi definitia »

várză s. f., g.-d. art. vérzei; pl. vérze Vezi definitia »