ANALÍTIC, -Ă, analitici, -e, adj. Care se bazează pe analiză, care procedează prin analiză. ◊ Chimie analitică = ramură a chimiei care se ocupă cu cercetarea elementelor și a combinațiilor lor. Limbă analitică = limbă care se servește de termeni speciali (prepoziții, conjuncții, pronume etc.) pentru a exprima raporturile gramaticale. ♦ (Mat.; Fiz.) Care folosește calculul algebric și infinitezimal. – Fr. analytique (lat. lit. analyticus). Vezi definitia »

ACROBLÁSTIC, -Ă adj. (despre muguri, flori) dezvoltat în vârful organului. (< engl. acroblastic, lat. acroblasticus) Vezi definitia »

SIMPÓTIC, -Ă adj. (Rar) Cu caracter de orgie; orgiac. [Cf. gr. symposion – banchet]. Vezi definitia »

MNEMÓNIC, -Ă adj. Care se referă la memorie; care ajută memoria, mnemotehnic. [< fr. mnémonique, cf. gr. mneme – memorie]. Vezi definitia »

PLURIPARTÍNIC, -Ă adj. multipartinic; pluripartit. (< pluri- + partinic) Vezi definitia »