HELIOLITOGRAFÍE s. f. procedeu litografic cu forme de tipar obținută prin reproducere fotografică. (< fr. héliolithographie) Vezi definitia »

HIPERCHINEZÍE s.f. (Med.) Exagerare a funcționării motorii a diferitelor organe cavitare sau a mușchilor striați. [Gen. -iei. / < fr. hyperkinésie, cf. gr. hyper – peste, kinesis – mișcare]. Vezi definitia »

ETNOPSIHOLOGÍE s. f. ramură a antropologiei care studiază viața unui popor și producțiile sale după însușirile lui psihologice caracteristice. (< fr. ethnopsychologie) Vezi definitia »

ONDULÁȚIE s. f. 1. mișcare lentă, asemănătoare cu aceea a valurilor. ◊ (geol.) deformare a unor straturi sedimentare, cu o rază mare de curbură. 2. buclă, cută. ◊ totalitatea undelor și a cutelor rezultate în urma ondulării părului. (< fr. ondulation, it. ondulazione) Vezi definitia »

BEGÓNIE s. f. plantă ornamentală cu frunze mari, verzi sau roșii și flori albe, roz sau roșii, originară din țările calde. (< fr. bégonia) Vezi definitia »