PERSECUTÓR, -OÁRE, persecutori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care persecută; prigonitor, asupritor. – Din fr. persécuteur. Vezi definitia »

MITUITÓR, -OÁRE, mituitori, -oare, s. m. și f. Persoană care mituiește. [Pr.: -tu-i-] – Mitui + suf. -tor. Vezi definitia »

omofór (omofoáre), s. n. – Podoabă sacrală la preoții ortodocși în formă de eșarfă. Mgr. ὠμαφόριον (Murnu 40), cf. sl. omoforu. Sec. XVII. Vezi definitia »

AUTOCRÁTOR s. m. 1. titlu dat, în Grecia antică, deținătorilor unei autorități absolute. 2. bazileu ~ = (la Bizanț) titlu oficial al împăratului. (< fr. autocrator, gr. autokrator) Vezi definitia »

TURBURĂTÓR, -OÁRE adj. v. tulburător. Vezi definitia »