hórstă, hórste, s.f. (reg.) snop mic, mănușă (de cânepă sau in). Vezi definitia »

cotrúță (cotrúțe), s. f. – 1. Vatră, partea din față a cuptorului sau a sobei. – 2. Apărătoare la horn. – 3. Lanț pentru ceaun. – 4. Coteț pentru pisică, pentru cîini sau găini. – Var. cotreț, cătreț. Sl. (slov. kotrec), cf. ceh. katrč „colibă”; mag. katroc, katrócz, kötröc (Cihac, II, 77; Lacea, Dacor., III, 741). DAR consideră că sensul 4 reprezintă un cuvînt diferit, și îl derivă pe cel anterior din bg. kótor „groapă”, fiind însă puțin probabil să fie așa. Pentru a explica semantismul, trebuie să avem în vedere vechiul obicei popular de a face o nișă sub vatră pentru animalele mici, cum sînt pisicile, cățeii, puii, pentru a folosi astfel căldura sobei. Cf. coteț, ca și legătura semantică a lui cotar, cu cotîrlău. Vezi definitia »

FICOERITRÍNĂ s.f. Pigment roșu care se găsește în unele alge. [Pron. -co-e-. / < fr. phycoérythrine, cf. gr. phykos – algă, erythros – roșu]. Vezi definitia »

nepáză s.f. (înv.) lipsă de grijă sau de îngrijire. Vezi definitia »

SINCERÍCĂ s. f. Plantă erbacee mică, cu frunze liniare, cu flori albe-verzui, fără petale, care crește pe locuri stâncoase și nisipoase (Scleranthus perennis). – Et. nec. Vezi definitia »