LÍRĂ¹ s. f. 1. instrument muzical rudimentar, dintr-o cutie de rezonanță, două brațe în formă de coarne și mai multe coarde ciupite cu un plectru, cu care poeții din antichitate își acompaniau recitarea poemelor. ◊ (fig.) simbol al talentului poetic, al poeziei (lirice). 2. dispozitiv în formă de liră (1), care permite dilatarea unei conducte. 3. priză de curent la vehiculele cu tracțiune electrică. 4. element decorativ în formă de liră (1), în mobila Biedermeier. (< fr. lyre, lat., gr. lyra) Vezi definitia »

RECOMPÉNSĂ s.f. Răsplată, gratificație. ♦ Compensație, despăgubire. [< fr. récompense]. Vezi definitia »

BETEJEÁLĂ, betejeli, s. f. Beteșug. [Var.: betegeálă s. f.] – Din beteji + suf. -eală. Vezi definitia »

JUDECĂTOREÁSĂ, judecătorese, s. f. (Rar) Soția judecătorului. – Judecător + suf. -easă. Vezi definitia »

PERTINÉNȚĂ s. f. (Livr.) Însușirea de a fi pertinent, caracterul a ceea ce este pertinent. – Din fr. pertinence. Vezi definitia »