Definita cuvantului glei
GLEI s. n. strat al solului de culoare cenușie sau vânătă-verzuie, bogat în forme reduse ale oxizilor de fier. (< engl. gley)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu glei
rodéi s.m. (înv.) diminutiv al lui rodie. Vezi definitia »
IMINÉI s. m. pl. Pantofi cu vârful ascuțit, purtați în trecut de țărani; pantofi de modă turcească, cu căputa înconjurând călcâiul, făcuți din marochin și purtați odinioară de boieri. – Din tc. yemeni. Vezi definitia »
pupuréi s.m. pl. (reg.) 1. pete mici pe corp. 2. motiv ornamental (în formă de cerculețe), folosit la cusăturile țărănești. Vezi definitia »
obicéi (obicéiuri), s. n.1. Uz, practică, stil. – 2. (Înv.) Tradiție, obiceiul pămîntului. – 3. (Înv.) Privilegiu. – 4. (Înv.) Contribuție, impozit. – Var. ob(l)icer(iu). Sl. obyčaj, din učiti „a învăța”, cf. ucenic, năuc (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 219), cf. bg., sb., cr., slov. običaj. Var., rare, arată o încrucișare cu oblici (Tiktin). – Der. obiceinic, adj. (înv., uzual, de stil); obicină, s. f. (înv., obicei), din sl. obyčinu „obișnuit”, sec. XVII; obicinui (azi redus la obișnui), vb. (a se deprinde, a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic, adj. (înv., obișnuit, uzual); obicinuință (var. modernă obișnuință), s. f. (obicei, uz, uzanță; familiaritate); obicinuit (var. obișnuit), adj. (uzual); obicinit, adj. (înv., obișnuit); neobișnuit, adj. (insolit); desobișnui, vb. (a se dezvăța). Vezi definitia »
retevei, reteveie s. n. (pop.) penis. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z