EXCRÉȚIE s. f. eliminare din organism a produselor provenite din activitatea metabolică. ◊ materialul eliminat. (< fr. excrétion) Vezi definitia »

SATURÁȚIE s. f. 1. stare a unui sistem fizico-chimic sau tehnic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ◊ stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. 2. (fig.) satisfacere maximă a cuiva; (p. ext.) îmbuibare; sațietate (2). ♦ până la ~ = atât cât poate suporta cineva. (< fr. saturation, lat. saturatio) Vezi definitia »

HEMOGLOBINEMÍE s. f. prezența hemoglobinei în sânge, ca urmare a distrugerii globulelor roșii. (< fr. hémoglobinémie) Vezi definitia »

ODONTORAGÍE, odontoragii, s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din fr. odontorragie. Vezi definitia »

ACUZÁȚIE s. f. acuzare. (< fr. accusation, lat. accusatio) Vezi definitia »