BEILÍC, beilicuri, s. n. 1. Casă în care erau găzduiți beii și alți trimiși oficiali ai Porții otomane în țările românești. 2. Vânzare forțată de oi în țările românești, făcută în favoarea sultanului la prețuri fixate de turci; dijmă (în oi). 3. Muncă efectuată gratuit în folosul unui bei sau al feudalilor autohtoni. – Din tc. beylik. Vezi definitia »

ONOMATOPOÉTIC, -Ă, onomatopoetici, -ce, adj. (Înv.) Onomatopeic. – Din germ. onomatopoetisch. Vezi definitia »

ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -e, adj. Care e de origine minerală; care nu aparține clasei mari de compuși ai carbonului. ◊ Chimie anorganică = ramură a chimiei care studiază proprietățile chimice ale elementelor și compușilor lor, în afară de compușii organici. – Fr. anorganique. Vezi definitia »

SÁLIC, -Ă adj. Legea salică = lege respectată în teritoriile ocupate de luptătorii franci din Galia (printr-o dispoziție a acestui cod femeile erau excluse de la succesiunea pământurilor și de la tronul Franței). [< fr. salique]. Vezi definitia »

PIPIRÍC, pipirici, s. m. (Reg.) Om mic, slab și pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [Var.: piperíg s. m.] Vezi definitia »