RADIODERMÍTĂ, radiodermite, s. f. (Med.) Dermită provocată de iradieri cu raze X sau de substanțe radioactive. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiodermite. Vezi definitia »

FIORITÚRĂ, fiorituri, s. f. Ornament muzical constând dintr-o notă sau dintr-un grup de note, indicate de obicei cu semne muzicale mai mici decât cele obișnuite, care se adaugă la fraza muzicală principală pentru a o înfrumuseța. [Pr.: fi-o-] – Din it. fioritura. Vezi definitia »

BIBILÍCĂ, bibilici, s. f. 1. Pasăre domestică de mărimea unei găini, cu pene negre-cenușii împestrițate cu alb și cu o proeminență cornoasă pe frunte (Numida meleagris). 2. Mică plantă erbacee, cultivată pentru florile ei frumos împestrițate (Fritillaria meleagris). – Comp. bg., sb. biba. Vezi definitia »

prostălaúcă, prostălaúce, s.f. (reg.) femeie proastă, toantă, năucă, neghioabă. Vezi definitia »

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula. Vezi definitia »