LÁNDRĂ, landre, s. f. 1. (Reg.) Ceată gălăgioasă, grămadă. ◊ Expr. A pleca (sau a se ține) landră = a merge în cârd, ținându-se scai unul de altul. 2. Plantă agățătoare cu flori purpurii și violete (Vicia striata). Vezi definitia »

MACAMĂ s. f. specie literară arabă în care versurile alternează cu proza ritmată. (< germ. Makame) Vezi definitia »

a nu ști o boabă / o boacă / o buche expr. 1. a nu ști nimic, a fi complet ignorant. 2. a fi necultivat / neșcolit. Vezi definitia »

TRIGLICERÍDĂ s. f. triester al glicerinei, cu acizi grași. (< fr. triglyceride) Vezi definitia »

GĂINĂ aripată, cârâitoare, chaină, corcoviță, fulgoasă. Vezi definitia »