BUBUÍT s. n. Faptul de a bubui; zgomot înfundat și puternic produs de tunet, de arme de foc, de explozii etc.; bubuire, bubuitură. – V. bubui. Vezi definitia »

PĂTIMÍT, -Ă, pătimiți, -te, adj. (Înv.) Cu experiență, pățit. – V. pătimi. Vezi definitia »

pâștít, -ă, adj. (reg.; despre coama calului) cu părul rar și scurt. Vezi definitia »

PÂCLIȘÍT, -Ă, pâclișiți, -te, adj. (Reg.) Morocănos. – Cf. pâclă. Vezi definitia »

tululuít, tululuítă, adj. (reg.) amețit de nesomn. Vezi definitia »