ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor. Vezi definitia »

ACTÓR s. m. artist care interpretează roluri în piese de teatru sau în filme. (< fr. acteur, lat. actor) Vezi definitia »

FOTOMULTIPLICATÓR s.n. Dispozitiv pentru măsurarea fluxului luminos prin transformarea impulsurilor luminoase în impulsuri electrice. [< fr. photomultiplicateur]. Vezi definitia »

ATINGĂTÓR, -OÁRE, atingători, -oare, adj. (Înv.) 1. Care ține de..., care se referă la... 2. Fig. Înduioșător, emoționant, impresionant. ♦ Jignitor; supărător. – Din atinge + suf. -(ă)tor. Vezi definitia »

TELEVORBITÓR s.n. Instalație telefonică specială care permite ca vocea celui care vorbește să fie auzită simultan de mai multe posturi. [< tele- + vorbitor]. Vezi definitia »