POLIGÓN s.n. 1. Figură geometrică formată dintr-o linie frântă închisă. 2. Teren pentru trageri de instrucție cu arme de foc. ♦ Teren de tir. [< fr. polygone, cf. lat., gr. polygonos < gr. polys – numeros, gonia – unghi]. Vezi definitia »

SCLERÓN s. n. aliaj ușor dur, cu bază de aluminiu. (< germ. Skleron) Vezi definitia »

IÓN, ioni, s. m. Atom, moleculă sau grupare de atomi care are un exces de sarcină electrică pozitivă sau negativă. [Pr.: i-on] – Din fr. ion. Vezi definitia »

ASÍNDETON s. n. elem. asindet. Vezi definitia »

SINGLETÓN s.n. Singura carte de un anumit semn pe care o are un jucător la bridge. [< engl., fr. singleton]. Vezi definitia »