Definita cuvantului gradație
GRADÁȚIE s. f. 1. creștere sau descreștere graduală, pe grade. 2. fiecare dintre semnele de pe scara gradată a unui aparat, instrument de măsurat etc.; diviziune; totalitatea acestor diviziuni. 3. figură de stil care constă în trecerea treptată, ascendentă (climax) sau descendentă (anticlimax), de la o idee la alta. 4. (pict.) trecere ușoară de la un ton la altul, de la o nuanță la alta etc. 5. grad de vechime în serviciu, care aduce cu sine creșterea retribuției. ◊ sumă cu care, după anumite state de serviciu, se mărește retribuția. (< fr. gradation, lat. gradatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu gradație
flăcăíe s.f. (înv.) vremea cât un flăcău petrece necăsătorit; celibat. Vezi definitia »
CĂRBUNĂRÍE, cărbunării, s. f. Loc sau cuptor unde se fac cărbuni de lemn; bocșă (1). ♦ Magazie de cărbuni; – Cărbune + suf. -ărie. Vezi definitia »
SUPRASATURÁȚIE s. f. 1. stare a unei soluții în care concentrația substanței dizolvate la o anumită temperatură este mai mare decât cea corespunzătoare saturației. 2. (fam.) saturare, îndestulare, îmbuibare peste măsură. (după fr. sursaturation) Vezi definitia »
FOTOREÁCȚIE s.f. Reacție chimică efectuată cu ajutorul luminii. [Pron. -re-ac-, gen. -iei. / < fr. photoréaction]. Vezi definitia »
PUNCTUÁȚIE, punctuații, s. f. Sistem de semne grafice convenționale care au rolul de a marca propozițiile, frazele, pauzele, intonația, întreruperea șirului vorbirii etc., mod de a folosi aceste semne; ramură a gramaticii care indică folosirea corectă a acestor semne. [Pr.: -tu-a-. – Var.: (înv.) punctuațiúne s. f.] – Din fr. punctuation (după punct). Vezi definitia »