smintí (-tésc, -ít), vb. – 1. A tulbura, a perturba, a deranja. – 2. A împiedica, a stînjeni, a jena. – 3. (Înv.) A înșela, a induce în eroare. – 4. A aliena, a înnebuni. – 5. A distruge, a descompune, a strica, a anihila. – 6. A produce pagube, a păgubi. – 7. A bate, a ciomăgi, a snopi în bătaie. – 8. (Banat) A greși, a se înșela. – 10. (Refl.) A deveni nebun, a se scrînti. – Mr. mintescu, mintire „a tulbura”. Megl. (s)mintés, (s)mintiri. Sl. sŭmĕsti, sŭmĕtati, sŭmĕtiti „a tulbura” (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 352; Șeineanu, Semasiol., 211; Byhan 319; Berneker, II, 44; Rosetti, III, 58), probabil favorizat de coincidența cu minte. – Der. smintă (var. înv. smîntă), s. f. (Banat, Trans., greșeală; defect; pierdere); sminteală, s. f. (greșeală; defect; pierdere; obstacol; inconvenient; necaz; nebunie; bătaie, ciomăgeală); smintit, s. m. (nebun, s. n. Trans., terci de făină de porumb pentru pui); nesmintit, adj. (negreșit; adv., sigur). – Cf. smîntînă. Vezi definitia »

IUȘTI interj. (Reg.) Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. – Onomatopee. Vezi definitia »

zămintí (-tésc, -ít), vb. – A amesteca, a încurca. Sl. *zamętiti, cf. sŭmętiti › sminti, și pol. zamęcić, slov. zametiti. – Der. zăminteală (var. zămintitură), s. f. (amestec, talmeș-balmeș), înv. Vezi definitia »

BERLEȘTI, com. în jud. Gorj; 2.817 loc. (1991). Vezi definitia »

TRIMÚRTI s. n. asociere de cult și de doctrină a celor trei figuri din religiile indice: Buda, çiva și Vișnu, formă unică de teofanie. (< fr., engl. trimurti) Vezi definitia »