BÁRIU s. n. metal moale, alcalino-pământos, de culoare albă-argintie, la fabricarea vopselelor, a sticlei etc. (< fr. baryum) Vezi definitia »

ȚIU¹ interj. (Adesea repetat) 1. Cuvânt care imită un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică. 2. Exclamație cu care se îndeamnă caii la mers. – Onomatopee. Vezi definitia »

dúbiu s. n. – s. n. – Îndoială. Lat. dubium (sec. XIX). – Der. dubios, adj. (incert); dubitativ, adj. (care exprimă o îndoială); indubitabil, adj. (neîndoios). Vezi definitia »

AGAMETÁNGIU s. n. corp de fructificație în care se dezvoltă agameții. (< fr. agamétange) Vezi definitia »

BANCIU, Mircea Desideriu (1941-2005), inginer chimist român. M. coresp. al Acad. (1991), prof. univ. la București. Cercetări de sinteză organică și mecanisme de reacție. Aplicații ale metodelor fizice în chimie. Vezi definitia »