parapón (-oáne), s. n. – Supărare, ceartă, motiv de discordie. – Mr. parapun. Ngr. παράπονον (Cihac, II, 683; Gáldi 220). – Der. paraponisi, vb. refl. (a se plînge, a se supăra), din ngr. παραπονῶ, aorist παραπόνησα (Graur, BL, IV, 107). Vezi definitia »

ELENOFÓN, -Ă adj., s. m. f. (vorbitor) de limbă elenă. (< elen + -fon²) Vezi definitia »

POLISÍNDETON s. n. figură de stil constând în întrebuințarea repetată a unei conjuncții pentru a da mai multă energie unui discurs. (< fr. polysyndète, gr. polysyndeton) Vezi definitia »

CICLOTRÓN s.n. Aparat care servește la accelerarea particulelor elementare folosite în reacții nucleare, în care aceste particule descriu traiectorii eliptice într-un câmp magnetic și un câmp electric alternativ. ♦ accelerator de particule atomice grele, prin imprimarea unei mișcări rapide de rotație. [Pl. -oane. / < fr. cyclotron]. Vezi definitia »

HIMÁTION s. n. (ant.) mantie grecească amplă care se purta peste chiton, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr. (< fr., gr. himation) Vezi definitia »