HALÓ s.n. 1. Coroană luminoasă și colorată care apare uneori în jurul Soarelui sau al Lunii. 2. Pete concentrice formate pe stratul fotosensibil al unui material fotografic ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat în cazul iluminării acestuia cu fascicule luminoase intense și înguste. 3. Aureolă. [< fr. halo, cf. gr. halos – disc]. Vezi definitia »

TOLO- elem. „cupolă”. (< fr. tholo-, cf. gr. tholos) Vezi definitia »

balo, bale s. (țig.) porc. Vezi definitia »

PELO-, -PÉL elem. „mâl, noroi”, „nămol”, „argilă”. (< fr. pélo-, -pèle, cf. gr. pelos) Vezi definitia »

HALÓ³ s. n. 1. cerc luminos, colorat, în jurul Soarelui sau al Lunii, datorită prezenței cristalelor de gheață. ◊ (p. ext.) cerc luminos difuz în jurul unei surse luminoase. 2. iradiație luminoasă pe stratul fotosensibil al unui material fotografic în jurul unui punct strălucitor, ca urmare a producerii unor reflexii și difuziuni puternice în strat. 3. (fig.) aureolă, nimb. (< fr. halo, gr. halos) Vezi definitia »