INSTALATÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care se ocupă cu montarea și repararea unor aparaturi tehnice. [Cf. fr. installateur]. Vezi definitia »

valsatór s. m., pl. valsatóri Vezi definitia »

SPĂRGĂTÓR, -OÁRE, spărgători, -oare, adj., subst. I. Adj. Care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.). II. S. n. Instrument care se folosește la spargerea unor materiale, a anumitor fructe cu coaja tare etc. ◊ Spărgător de gheață = navă special construită pentru a sparge gheața într-o apă navigabilă și a face posibilă navigația în lunile de îngheț. III. S. m. și f. 1. Hoț care intră undeva cu forța (spărgând uși, încuietori etc.) pentru a jefui. 2. (În sintagma) Spărgător de grevă = agent plătit al unui patron, care vine să lucreze în locul muncitorilor greviști pentru a zădărnici o grevă. – Sparge + suf. -ător. Vezi definitia »

JUSTIFICATÓR, -OÁRE adj. (Rar) Care justifică, tinde a justifica; justificativ. [Cf. fr. justificateur]. Vezi definitia »

MÉNTOR s. m. 1. preceptor, educator; îndrumător. 2. plantă pe care se altoiește o ramură de la o plantă tânără, cu scopul de a-i imprima caracterele acesteia. (< fr., lat. mentor, germ. Mentor) Vezi definitia »