HISTOTERAPÍE, histoterapii, s. f. Tratament efectuat cu ajutorul unor țesuturi organice conservate la rece; terapie tisulară. – Din fr. histothérapie. Vezi definitia »

BIROCRAȚÍE s.f. 1. (Rar) Birocratism. 2. Birocrație muncitorească = pătură coruptă prin salarii mari și alte avantaje; aristocrație muncitorească. [Gen. -iei, var. biurocrație s.f. / < fr. bureaucratie, cf. fr. bureau – birou, gr. kratos – putere]. Vezi definitia »

PRAXIOLOGÍE s. f. Ramură a științei care studiază structura generală a acțiunilor umane și a condițiilor eficacității acestora. [Pr.: -xi-o-. – Var.: praxeologíe s. f.] – Din praxis. Vezi definitia »

LOGOPATÍE s. f. defect de vorbire constând în exprimarea confuză a ideilor; lalopatie. (< fr. logopathie) Vezi definitia »

EVOLÚȚIE, evoluții, s. f. 1. Dezvoltare. 2. Desfășurare, curs. 3. Deplasare prin mișcări largi (circulare). – Din fr. évolution, lat. evolutio, -onis. Vezi definitia »