DISCÓRD, -Ă adj. Care nu este acordat, discordat. ♦ Care nu are armonie, nearmonios. [< fr. discord]. Vezi definitia »

GOLIÁRD s. m. nume dat poeților medievali rătăcitori, de limbă latină, care celebrau în poeziile lor bucuria de a trăi într-un spirit libertin, adesea satiric. ◊ student medieval. (< fr. goliard) Vezi definitia »

MAGNACÁRD s. n. sistem bazat pe fișe cu o suprafață magnetică, pe care se înregistrează codificarea documentelor într-o bibliotecă. (< engl. magnacard) Vezi definitia »

DECACÓRD s.n. Vechi instrument muzical, asemănător harpei, care avea zece coarde. [Pl. -duri. / < fr. décacorde, lat. decachordus, gr. deka-chordos]. Vezi definitia »

nard (-duri), s. n. – Plantă erbacee din reg. Himalaia, esență parfumată din rădăcina acestei plante. – Var. (înv.) nardos. Mgr. νάρδος. Sec. XVI. Vezi definitia »