CLIENTELÁR, -Ă adj. relativ la clientelă (1); (p. ext.) referitor la raportul între statul roman, ca patron, și populațiile străine. (< clientelă + -ar) Vezi definitia »

LABIOVELÁR, -Ă adj., s.f. (Sunet) pronunțat cu ajutorul buzelor și al părții posterioare a vălului palatului. [Pron. -bi-o-. / cf. fr. labiovélaire]. Vezi definitia »

sfîrnár (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicație pornind de la sfîrlă nu este clară. Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.) svarati „a amăgi”, căci se folosește în general cu nuanța de „negustor fără scrupule”. – Der. sfîrnărie, s. f. (comerț, negoț). Mai ales în Trans. Vezi definitia »

IȘCHIUZÁR, -Ă adj., s. m. și f. v. ischiuzar. Vezi definitia »

MÂNZĂRÁR, (1) mânzărari, s. m., (2) mânzărare, s. n. 1. S. m. (Pop.) Cioban care păzește mânzările. 2. S. n. (Reg.) Loc sau despărțitură din strungă unde stau mânzările. – Mânzare + suf. -ar. Vezi definitia »