BÁRĂ, bare, s. f. 1. Bucată lungă de lemn sau de metal căreia i se dau diferite întrebuințări. 2. Stâlp de poartă la unele jocuri sportive. ◊ Bară (fixă) = aparat de gimnastică format dintr-o vergea groasă de metal montată între doi stâlpi. 3. Barieră care desparte pe judecători de avocați și de împricinați; p. ext. locul din instanță unde pledează avocații. 4. Linie verticală sau orizontală care separă părți dintr-un text. ♦ (Muz.) Linie verticală care separă măsurile pe portativ. 5. Prag de nisip situat sub apă, de obicei în fața gurii de vărsare a unui fluviu. 6. Val de mare care urcă o dată cu fluxul de la gura unui fluviu spre amonte. – Din fr. barre. Vezi definitia »

CUPULIFÉRĂ, cupulifere, s. f. (La pl.) Familie de plante al căror fruct are cupulă; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. cupulifères. Vezi definitia »

MURÉNĂ s. f. pește din Marea Mediterană, cu corpul alungit, foarte lacom, cu o carne foarte gustoasă. (< fr. murène, lat. muraena) Vezi definitia »

șcráblă s.f. (reg.) așchie mare, ruptă dintr-un butuc. Vezi definitia »

sâdéșcă, sâdéști, s.f. (reg.) 1. instrument rudimentar de vânturat grăunțele; vântureșcă. 2. (în forma: sideșcă) căuș de metal folosit la moară. 3. (în forma: sudeșcă) lingură de metal sau de lemn. Vezi definitia »