BĂRDÁȘ, bărdași, s. m. (Reg.) Dulgher, lemnar. – Din bardă + suf. -aș. Vezi definitia »

CIOLĂNÁȘ, ciolănașe, s. n. Diminutiv al lui ciolan; ciolănel. – Ciolan + suf. -aș. Vezi definitia »

chezáș (chezáși), s. m. – 1. Garant. – 2. Zălog. – 3. Martor, persoană care confirmă, care garantează faptele. – 4. Suport, piedestal. Mag. kezes (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 87. Apare cu forma rom. din 1434. – Der. chezășie, s. f. (acțiunea de a garanta; cauțiune; siguranță; în Trans., angajament solemn între logodnici, în prezența preotului și a doi martori); chezășui (var. chezăși, chezășlui), vb. (a garanta, a asigura; a încredința; refl., a se angaja, a se obliga); chezășuitor, s. m. (garant); închezășlui (var. închizeșlui), vb. (a garanta). Vezi definitia »

GHIDÚȘ, -Ă, ghiduși, -e, adj. (Fam.; adesea substantivat) Care face ghidușii, care manifestă, trădează o atitudine de ștrengărie; poznaș. – Ghidi + suf. -uș. Vezi definitia »

CĂPITĂNÁȘ, căpitănași, s. m. (Rar) Diminutiv al lui căpitan. – Căpitan + suf. -aș. Vezi definitia »