băcán (-nuri), s. n. – Lemn al unui arbore exotic. – Mr. băcîme, megl. bacam. Tc. bakam, bakim (Roesler 590; Șeineanu, II, 32; Lokotsch 190), de unde provin și ngr. μπαϰάμι, alb. bakkam, bg., rus. bakam, sb. bakam. A devenit popular datorită folosirii colorantului obținut de băcan la vopsirea ouălor de Paști. Der. băcăni, vb. (a vopsi roșu-aprins). Vezi definitia »

PODGOREÁN, -Ă, podgoreni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Din regiunile viilor, din podgorie. 2. S. m. și f. Persoană care posedă o podgorie sau care se ocupă cu cultivarea și îngrijirea viței de vie; viticultor. – Podgorie + suf. -ean. Vezi definitia »

GRAFOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. Stăpânit de grafomanie. [< fr. graphomane]. Vezi definitia »

TARSIÁN, -Ă, tarsieni, -e, adj. Care aparține tarsului, al tarsului, privitor la tars. [Pr.: -si-an] – Din fr. tarsien. Vezi definitia »

ANTIMERIDIÁN s. n. meridian diametral opus altuia. (< fr. antiméridien) Vezi definitia »