bahórniță (bahórnițe), s. f. – Baborniță, vrăjitoare. Sb. bachornica „vrăjitoare”. Folosit numai în Munt. Vezi definitia »

ZBURĂTÚRĂ, zburături, s. f. 1. Bucată scurtă de lemn cu care se aruncă într-un pom sau după o pasăre; scurtătură. ♦ Așchie, țandără. ♦ (Înv.) Sfărâmătură de plumb sau de fier cu care se încărcau armele de foc. 2. Mișcare de aruncare; distanță până la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zburătură de praștie. – Zbura + suf. -ătură. Vezi definitia »

BULÍNĂ¹ s. f. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate. (< fr. bouline) Vezi definitia »

TRICICLÉTĂ s.f. Vehicul (pentru copii) cu trei roți care este pus în mișcare cu ajutorul pedalelor; triciclu. [Cf. fr. tricycle]. Vezi definitia »

OCURÉNȚĂ, ocurențe, s. f. 1. (Rar) Împrejurare, circumstanță, întâmplare, conjunctură. 2. Prezență a unei unități lingvistice într-un text. 3. Mod de prezentare a unui mineral sau a unei roci într-un zăcământ. – Din fr. occurrence. Vezi definitia »