FÁLĂ s. f. 1. Trufie, îngâmfare; orgoliu. 2. Motiv de a se mândri cu ceva sau cu cineva; mândrie. ◊ Loc. vb. (Pop.) A-i fi cuiva fală (cu cineva sau cu ceva) = a se mândri (cu cineva sau cu ceva). 3. Strălucire, măreție; pompă². 4. Glorie, faimă, renume. – Din sl. hvala. Vezi definitia »

armură, armuri s. f. haine bune; ținută festivă Vezi definitia »

văiágă (-iégi), s. f. – Piuă. Sb. valjaga (Candrea). În Banat și Trans. de S. Vezi definitia »

MITOLOGIÁDĂ s.f. Subiect artistic luat din mitologie. [Pron. -gi-a-. / < fr. mythologiade]. Vezi definitia »

saciálă, saciále, s.f. (reg.) jaleș de câmp. Vezi definitia »