pîngărí (pângărésc, pângărít), vb. – A profana, a murdări. – Mr. pîngînescu, pîngînire, megl. (spugănés, spugăniri). Din păgîn „necredincios”, prin intermediul unei forme *păngîn, cu n propagat (Philippide, Principii, 44; Philippide, II, 649; Meyer, Alb. St., IV, 80; Tiktin; REW 761; Iordan, Dift., 65; Densusianu, GS, II, 20), cf. sl. (u)puganiti „a profana”, de la poganŭ „păgîn”. Der. din sl. sau din alb. pëgërë (Pușcariu 1244) nu pare convingătoare. – Der. pînganie, s. f. (Olt., cîine răutăcios, necredincios); pîngară, s. f. (sacrilegiu, infamie; răutăcios, necredincios); pîngăriciune, s. f. (înv., profanare); pîngăritor, adj. (profanator). Vezi definitia »

a-i sări (cuiva) ochii din cap expr. a suferi îngrozitor. Vezi definitia »

scrofărí, scrofărésc, vb. IV (reg.) a scrofăi. Vezi definitia »

ÎNDATORÍ vb. IV. v. îndatora. Vezi definitia »

a sta pe gânduri expr. 1. a șovăi, a ezita. 2. a chibzui, a medita. Vezi definitia »