HALOFÍTĂ adj., s. f. (plantă) care crește pe solurile bogate în săruri. (< fr. halophyte) Vezi definitia »

JUNCTÚRĂ s.f. (Liv.) Legătură, loc de unire, joncțiune; (spec.) locul de unire a două formațiuni anatomice. [< lat. iunctura]. Vezi definitia »

CORTÍNĂ, cortine, s. f. Perdea de stofă, de catifea etc. care desparte sala de spectacol de scena și care, prin ridicare sau prin lăsare în jos sau tragere în părți, marchează începutul, respectiv încheierea unui spectacol sau a unui fragment de spectacol. ♦ Perdea de metal care desparte sala de spectacol de scenă și care este folosită, în caz de incendiu, pentru a împiedica extinderea focului. – Din it. cortina. Vezi definitia »

ATEBRÍNĂ s.f. Medicament întrebuințat în combaterea malariei. [< fr. atébrine]. Vezi definitia »

hanțúșcă, hanțúște, s.f. (reg.) femeie sau fată afurisită. Vezi definitia »