TEOGONÍE, teogonii, s. f. Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor; totalitatea zeilor care, având aceeași origine, alcătuiesc mitologia unor popoare vechi. [Pr.: te-o-] – Din fr. théogonie. Vezi definitia »

LOGOLATRÍE s. f. cult al cuvintelor considerate ca având putere magică. (< fr. logolâtrie) Vezi definitia »

NĂSĂLÍE, năsălii, s. f. Suport de lemn (ca o targă) pe care se așază coșciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). – Din sl. nosilo. Vezi definitia »

sinbóie s.f. (reg.) viorea. Vezi definitia »

HEMOTOXÍE, hemotoxii, s. f. Otrăvire a sângelui. – Din fr. hémotoxie. Vezi definitia »