ILUSTRATIVÍSM s. n. 1. caracter ilustrativ. 2. tendința de a ilustra ceva. (< fr. illustrativisme) Vezi definitia »

PSEUDOETIMOLOGÍSM s.n. Sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. [< pseudo- + etimologism]. Vezi definitia »

TRIMORFÍSM s.n. Calitate a unor substanțe de a cristaliza în trei sisteme diferite. [< fr. trimorphisme]. Vezi definitia »

TAYLORÍSM TEI-/ s. n. teorie care fundamentează un sistem de organizare a muncii în cadrul căruia normele se stabilesc la nivelul muncitorilor cu cel mai ridicat randament, ducând astfel la creșterea intensității muncii și a remunerării. (< fr. taylorisme) Vezi definitia »

EPICURÍSM s. n. 1. concepție materialist-ateistă a lui Epicur, care îmbogățește atomismul antic, iar în etică încearcă să creeze o teorie a plăcerii raționale, de evitare a suferinței și de dobândire a unei fericiri senine; școală epicuriană. 2. larg curent de asimilare și valorificare a concepțiilor lui Epicur, în primul rând a eticii și a atomismului său, în Renaștere. (< fr. épicurisme) Vezi definitia »