CODÍSM s.n. Tactică oportunistă care preconizează situarea partidului în coada maselor, negându-se astfel rolul lui de avangardă și de organizator. [< coadă + -ism, după rus. hvostizm]. Vezi definitia »

MONDIALÍSM s. n. concepție cosmopolită care preco-nizează realizarea integrării politice a tuturor țărilor și popoarelor lumii într-o comunitate unică. (< fr. mondialisme) Vezi definitia »

NEOKANTIANÍSM s.n. Orientare idealistă din filozofia contemporană (reprezentată de mai multe școli), care reia tezele kantiene în condițiile noilor achiziții ale științelor, aducând contribuții mai ales în domeniul epistemologiei, filozofiei culturii și axiologiei. [Cf. germ. Neokantianismus, rus. neokantianstvo]. Vezi definitia »

DONCHIȘOTÍSM s.n. (Liv.) Purtare extravagantă, caracteristică unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril în luptă cu obstacole imaginare. [< fr. donquichottisme, cf. Don Quijote – eroul celebrei opere a lui Cervantes]. Vezi definitia »

ICONOCLÁSM s. n. mișcare social-politică și religioasă a nobilimii militare și a maselor populare din Imperiul Bizantin, care a luat forma luptei împotriva cultului icoanelor. (< fr. iconoclasme) Vezi definitia »