zi / (în expr. și) zíuă s. f., art. zíua, g.-d. art. zílei; pl. zíle, art. zílele Vezi definitia »

MIAZĂZÍ s. f. Punct cardinal opus nordului; sud; amiază; p. ext. parte a globului pământesc, a unui continent, a unui oraș etc. situată spre acest punct cardinal. ♦ Lumea, popoarele din țările, ținuturile etc. situate în (sau spre) sud. – Lat. mediam diem. Vezi definitia »

asurzí (-zésc, -ít), vb. – 1. A deveni surd. – 2. A-i lua cuiva auzul. – Mr. asurdzăscu. Lat. *assŭrdῑre, de la obsurdesco (Pușcariu 157; REW 6024; DAR); cf. it. assordire, fr. assourdir. Cf. surd. – Der. asurzitor, adj. (care asurzește). Vezi definitia »

GANOÍZI s.m.pl. Ordin de pești cu scheletul cartilaginos sau osos, numai cu bronhii, având aripioarele și coada împărțite în două părți inegale; (la sg.) pește din acest ordin. [Sg. ganoid. / < fr. ganoïdes, cf. gr. ganos – strălucire, eidos – formă]. Vezi definitia »

RÂNCEZÍ, pers. 3 râncezește, vb. IV. Intranz. și refl. (Despre materii grase) A deveni rânced prin descompunere parțială în contact cu aerul. – Din rânced. Vezi definitia »