hintéu (hintéie), s. n. – 1. Caleașcă, trăsură. – 2. (Pl.) Unelte, scule, instrumente. – Var. hintău, hîltei, hentei, hăitei. Mag. hintó (Cihac, II, 506; Gáldi, Dict., 135), cf. tc., slov. hintov, sb., cr. intov. – Din același cuvînt mag., cf. hintálni „a legăna”, vine hinteț, s. n. (Trans., leagăn, scrînciob). Vezi definitia »

aneu, anei s. m. (pol.) autor necunoscut al unei infracțiuni Vezi definitia »

CARÉU s. n. 1. așezare în formă de pătrat. ◊ fiecare dintre pătratele care alcătuiesc un caroiaj. 2. încăpere pe o navă pentru adunări, studii și servitul mesei. 3. suprafața marcată a terenului de fotbal, de tenis etc.; (p. ext.) teren de sport. 4. pătrat de cuvinte încrucișate. 5. formație de patru cărți de aceeași valoare (la unele jocuri). 6. parte a unei biserici unde nava se intersectează cu transeptul. (< fr. carré) Vezi definitia »

SALÉU s. n. preparat alimentar din aluat sărat, modelat în formă de bastonașe. (< fr. salé) Vezi definitia »

MOAIÉU s. n. 1. partea centrală a unei roți prin care trece osia; butucul roții. 2. orice piesă centrală pe care sunt asamblate piesele ce trebuie să se învârtă în jurul osiei. (< fr. moyeu) Vezi definitia »