ROCOCÓ adj. invar. 1. Stil rococo (și s.n.) = stil de ornamentație de origine franceză răspândit în sec. XVIII, care se caracterizează printr-o deosebită bogăție a decorului, prin tendința spre asimetrie și spre complicare a planurilor arhitectonice, printr-o cromatică bogată etc. V. rocaille. 2. Stil în istoria literară de la sfârșitul sec. XVIII care implică, pe de o parte, înclinația spre anume genuri și specii, iar pe de alta, o manieră și anumite modalități specifice ale expresiei. 3. (Fig.) Extravagant, ieșit din comun. [< fr. rococo, cf. rocaille – pietriș]. Vezi definitia »

SIRÓCCO s.n. v. siroco. [DEX'98] Vezi definitia »

ENERGICO adv. (Muz.; ca indicație de execuție) Cu forță, cu energie, cu hotărâre. [< it. energico]. Vezi definitia »

CO- elem. con¹- () Vezi definitia »

ONIC(O)-, -ONICHÍE, -ÓNIX elem. „unghie”. (< fr. onych/o/-, -onychie, -onyx, cf. gr. onyx, onykhos) Vezi definitia »