HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »

SEPTOTOMÍE s. f. îndepărtare chirurgicală a septului nazal, în caz de deviație a acestuia. (< fr. septotomie) Vezi definitia »

prosomíe, s.f. (înv.) 1. cântare bisericească; podobie. 2. asemănare. Vezi definitia »

PROTEROGINÍE s.f. (Biol.) Dezvoltare a organelor reproducătoare femele înaintea celor mascule la organismele hermafrodite; protoginie. [Gen. -iei. / < germ. Proterogynie, cf. gr. proteros – timpuriu, gyne – femeie]. Vezi definitia »

OFTALMOTOMÍE s.f. (Med.) Ablațiune, scoatere a unui ochi bolnav. [Gen. -iei. / < fr. ophtalmotomie, cf. gr. ophthalmos – ochi, tome – tăiere]. Vezi definitia »