dorîngă (dorấngi), s. f. – (Olt.) Prăjină. Sb. doronga, încrucișat cu părângă (Candrea). După Scriban, din mag. dorong, care provine tot din sb. Vezi definitia »

PERIÚȚĂ, periuțe, s. f. 1. Diminutiv al lui perie. ♦ Epitet peiorativ dat unui om lingușitor. 2. (Reg.) Segment al piciorului albinei acoperit cu fire păroase. [Pr.: -ri-u-] – Perie + suf. -uță. Vezi definitia »

CULÁNȚĂ s. f. însușirea de a fi culant; atitudine, comportare culantă. (< germ. Kulanz) Vezi definitia »

SOMATOGENÉZĂ s. f. tulburare care apare la un organism ca urmare a unei mutații în celulele somatice. (< fr. somatogenèse) Vezi definitia »

ȘÁRLĂ, șarle, s. f. (Reg.) Javră, potaie. – Din engl. [King] Charles (numele unei rase de câini). Vezi definitia »