zar s. n., pl. záruri Vezi definitia »

cumár, cumáre, s.n. (reg.) oală de noapte; țucal. Vezi definitia »

BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat în antichitate de greci și de romani oricărei persoane care făcea parte dintr-o populație străină și pe care ei o considerau pe o treaptă de cultură inferioară. 2. (La m. pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care s-au așezat, la începutul evului mediu, în Europa; (la sg.) persoană făcând parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană care se comportă în mod necivilizat, care are o purtare grosolană, sălbatică. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus). Vezi definitia »

PLANÁR, -Ă adj. (mat.) care prezintă planaritate. (< engl. planar) Vezi definitia »

MĂȚÁR, mățari, s. m. (Rar) Persoană care pregătește și vinde mațe (pentru cârnați). – Maț + suf. -ar. Vezi definitia »